Argumente şi interese ... sau invers

Se ia un caz oarecare, la întâmplare. Precum decizia 82/2009. Va să zică unora nu le convine că nu poţi să stai cu fundul în două bărci. Adică ori stai degeaba şi se cheamă că eşti pensionar, ori munceşti şi te numeşti salariat. Că nu se poate şi una şi alta. Că şi cu dânsa-ntr-însa şi cu sufletul în rai nu merge. Chiar dacă multă lume pofteşte.
Dar nu aici e buba, că vrutul e pe gratis. Toată lumea poate să vrea orice pofteşte.
Problema e că atunci când onor Curtea Constituţională (am scris, totuşi cu majuscule) e chemată să ne spună cât de dreaptă e soluţia, evită (din păcate nici măcar subtil) să dea un răspuns ferm. Ne spune doar că Guvernul n-are voie să folosească acel mijloc de reglementare.
Problema rămâne netranşată. De ce? Simplu. Va apărea o lege cu acelaşi obiect de reglementare, care va ajunge din nou la curtea constituţională. Iar până atunci mai mulgem puţin bugetul ţării de doi lei şi încă doi lei şi...
Aşteptam opinie separată de la câţiva judecători demni şi morali. Aşteptam să văd că patru dintre ei s-au abţinut. Că aşa scrie la articolul 25 din Codul de Procedură civilă. Dacă ai interes în cauză ridici frumos mânuţa şi spui că te abţii. Şi nimeni nu se supără. Ba, poate, se găseşte unul să aprecieze. (e drept că legea specială e mai cu moţ şi zice că n-au voie să se abţină...oare neconstituţional nu e chiar art.64, alin., lit.c din legea 47/1992 de organizare şi funcţionare a CC?)
Ba cam da, că principiile bune bat ideile proaste.
Dar nu la noi... la noi e altfel. Noi suntem mai cu moţ...
Că aşa scrie în toate manualele pe care le predau marii noştri profesori. Dacă poţi să te fofilezi, de ce să faci o hotărâre cu cap şi coadă? Şi, mai ales, de ce să argumentăm pe larg? De când contează argumentele când poţi să câştigi pe procedură?
Zice la Constituţie că "Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent." Domnilor jurişti, tuturor cetăţenilor, nu doar bătrânilor. În special tinerilor, că de pe munca braţelor lor vă luaţi voi pensiile. Fiindcă ei sunt viitorul patriei. Exact ca-n povestea cu Moldova... Daţi-le o şansă la un viitor decent şi veţi fi trataţi cum se cuvine. Respectaţi-le statutul de oameni dacă vreţi respectul lor. Şi mai ales, nu uitaţi jurământul pe care l-aţi depus şi datoria morală ce vă leagă.
Nu e vorba de încălcarea vreunui drept şi nici nu vă fură nimeni nimic. E vorba de morală. Conceptul ăla vechi, antic, prăfuit. E prea vechi ca să vă mai deranjaţi cu el.
Să ne trăiască, deci, juriştii, că sunt specie aparte.
Ştiţi bancul cu mia de jurişti la bordul vaporului care se scufundă?

edit: Normal că vă e frică de privat. Că acolo nu puteţi sta degeaba pe un sac cu bani. Că acolo vă zvârle patronul în drum dacă nu performaţi. Da, e un cuvânt inventat, folosit atât de des de noi, tinerii, ca să ne deosebim intr-un fel de voi. Vine de la performanţă. Noi promovăm performanţa, voi stagnarea.