Boone e client la o bancă. Ceea ce în principiu nu e rău. Doar că banca e greşită.
Deci. Acu' două seri merg să bag gaz în trotinetă şi când să plătesc (da, ştiu, am obiceiuri ciudate), madama de la benzinărie îmi spune suav "cardul e respins" şi-mi arată bonul scuipat de POS. Respins, monşer. Noroc că am avut parale la mine că mă făceam de toată bafta.
Ieri iau problema în mână întru grabnică rezolvare şi verific la mine la fabrică dacă ATM-ul are aceeaşi părere ca şi POS-ul cu pricina. ATM-ul nemâncat, nu mai dă cardul, ci doar o chitanţă. Şi uite-aşa sun la serviciul carduri. Duduca are veşti interesante care ar lua piuitul oricărui om normal. Iar duduca mi le servea pe rând cu o graţie greu de depăşit. Primo, că am două carduri pe cont, unul bun şi unul "ne-bun" (desigur că la mine era ăla ne-bun). Secundo, că nici gaia nu-mi dă mie cardul înapoi, că banca are contract cu o firmă şi că ăia nu vin oricând, etc. De unde toate astea? Minunea stă să vină.
Aşadar, acum patru anişori, banca mea decide să emită un card pe contul meu, card despre care nu am aflat decât ieri, deşi e emis din august 2005. Care card trebuia să-l înlocuiască pe cel pe care îl luasem de la bancă în iunie (deci cu vreo două luni înainte), card pe care l-am cărat după mine vreo patru anişori. Deci înlocuire. Never happened.
Cum spuneam sun la numărul de urgenţă- Doamnă, zic, bancomatul dvs. mi-a înghţit cardul şi nu-l mai scuipă. Tanti zice că ce bine, că şi-aşa cardul ăla nu-mi mai trebuie. Hopaaaa. Madam, zic, după ce că m-aţi făcut să mă simt penibil aseară, acu' o luăm de la capăt? Zice "păi a expirat". Ba pardon, abia luna ailaltă vine sorocul. Zice "păi daaaa, dar noi am decis să vi-l schimbăm". Bre, ăla expiră când scrie pe el, nu când ţi-ai propus mătăluţă. Tanti era băţoasă şi se ţinea de "expirat" ca înecatul de pai, pentru ca imediat după asta să-mi trântească bombonica aia de-ţi rupe plombele "ştiţi, dar noi v-am mai emis un card în august 2005". Respectiv banca emite carduri pe contul meu după cum vine musonul, anunţă pe oricine, numai pe mine nu, blochează carduri când îi tună şi are pretenţia la comision de administrare a contului. Foarte tare. La momentul ăsta cer cu şeful departamentului. Zice "vă sună în cinci minute". Yup, sure thing.
Booooon, deci după ce aproape patru ani a existat un card pe contul meu care s-a plimbat pe la naiba ştie cine. Asta îmi dă fiori. Sistemul bancar e tare.
Mers fuga la bancă, făcut gălăgie, zis „madam, dacă mi-aţi emis card acum trei săptămâni, când aveaţi de gând să mă anunţaţi? Şi de ce nu mi-aţi spus săptămâna trecută când am venit pe la voi?” (ne despart cam trei sute de metri) Ce e haios e că tantile de la bancă se minunau „vai, vai şi aţi făcut plăţi cu el? Nu se poate. Nu trebuia să meargă”. Inutil să explic ce-mi venea să le zic în dulcele grai românesc. Tanti de la ghişeu era mai destupată şi a priceput repede că banca e în găleată şi încerca să-mi explice că nu ea e vinovată, ci banca. Cu melcii ei.
Deci BancProst îşi merită numele. I se potriveşte ca mănuşa. Ce spun eu? Ca un mulaj profi de-ăla cum e la Madame Tussaud. Mă mai întâlnisem cu specialiştii ei.
Urmează scandal. Că doar n-o să stau în banca mea.
Deci. Acu' două seri merg să bag gaz în trotinetă şi când să plătesc (da, ştiu, am obiceiuri ciudate), madama de la benzinărie îmi spune suav "cardul e respins" şi-mi arată bonul scuipat de POS. Respins, monşer. Noroc că am avut parale la mine că mă făceam de toată bafta.
Ieri iau problema în mână întru grabnică rezolvare şi verific la mine la fabrică dacă ATM-ul are aceeaşi părere ca şi POS-ul cu pricina. ATM-ul nemâncat, nu mai dă cardul, ci doar o chitanţă. Şi uite-aşa sun la serviciul carduri. Duduca are veşti interesante care ar lua piuitul oricărui om normal. Iar duduca mi le servea pe rând cu o graţie greu de depăşit. Primo, că am două carduri pe cont, unul bun şi unul "ne-bun" (desigur că la mine era ăla ne-bun). Secundo, că nici gaia nu-mi dă mie cardul înapoi, că banca are contract cu o firmă şi că ăia nu vin oricând, etc. De unde toate astea? Minunea stă să vină.
Aşadar, acum patru anişori, banca mea decide să emită un card pe contul meu, card despre care nu am aflat decât ieri, deşi e emis din august 2005. Care card trebuia să-l înlocuiască pe cel pe care îl luasem de la bancă în iunie (deci cu vreo două luni înainte), card pe care l-am cărat după mine vreo patru anişori. Deci înlocuire. Never happened.
Cum spuneam sun la numărul de urgenţă- Doamnă, zic, bancomatul dvs. mi-a înghţit cardul şi nu-l mai scuipă. Tanti zice că ce bine, că şi-aşa cardul ăla nu-mi mai trebuie. Hopaaaa. Madam, zic, după ce că m-aţi făcut să mă simt penibil aseară, acu' o luăm de la capăt? Zice "păi a expirat". Ba pardon, abia luna ailaltă vine sorocul. Zice "păi daaaa, dar noi am decis să vi-l schimbăm". Bre, ăla expiră când scrie pe el, nu când ţi-ai propus mătăluţă. Tanti era băţoasă şi se ţinea de "expirat" ca înecatul de pai, pentru ca imediat după asta să-mi trântească bombonica aia de-ţi rupe plombele "ştiţi, dar noi v-am mai emis un card în august 2005". Respectiv banca emite carduri pe contul meu după cum vine musonul, anunţă pe oricine, numai pe mine nu, blochează carduri când îi tună şi are pretenţia la comision de administrare a contului. Foarte tare. La momentul ăsta cer cu şeful departamentului. Zice "vă sună în cinci minute". Yup, sure thing.
Booooon, deci după ce aproape patru ani a existat un card pe contul meu care s-a plimbat pe la naiba ştie cine. Asta îmi dă fiori. Sistemul bancar e tare.
Mers fuga la bancă, făcut gălăgie, zis „madam, dacă mi-aţi emis card acum trei săptămâni, când aveaţi de gând să mă anunţaţi? Şi de ce nu mi-aţi spus săptămâna trecută când am venit pe la voi?” (ne despart cam trei sute de metri) Ce e haios e că tantile de la bancă se minunau „vai, vai şi aţi făcut plăţi cu el? Nu se poate. Nu trebuia să meargă”. Inutil să explic ce-mi venea să le zic în dulcele grai românesc. Tanti de la ghişeu era mai destupată şi a priceput repede că banca e în găleată şi încerca să-mi explice că nu ea e vinovată, ci banca. Cu melcii ei.
Deci BancProst îşi merită numele. I se potriveşte ca mănuşa. Ce spun eu? Ca un mulaj profi de-ăla cum e la Madame Tussaud. Mă mai întâlnisem cu specialiştii ei.
Urmează scandal. Că doar n-o să stau în banca mea.
No comments:
Post a Comment