Iar titlul nu descrie nici pe departe cât de supărat sunt...
Chitara mea cea bună a cedat. S-a dezlipit cordarul / puntea de cutie. Spre norocul meu nu s-a rupt si firul de la amplificator, că aia ar fi făcut tragedia mare-mare. Cum vorba ceea să se rupă chitară nouă? Mai ales că are corzi de nylon, care, prin definiţie nu trag aşa de tare ca cele de oţel. Grrrrrrr.
Dacă există o latură pozitivă în toată situaţia asta, e că nu s-a rupt lemnul, nu au ieşit aşchii. Teoretic ar trebui să se repare relativ uşor. Asta dacă aş avea sculele necesare şi lipici bun.
Fi-r-ar.
No comments:
Post a Comment