In memoriam ...

Zi tristă. Sir Edmund Hillary nu mai este.

Pe numele său complet, Edmund Percival Hillary, născut în Noua Zeelandă în 1919, a devenit simbolul voinţei omului, a puterii sale, a încăpăţânării de a demonstra că ceea ce părea imposibil este, totuşi, la îndemâna omului.

foto - 1953

În 1953 a fost primul om care a stat pe acoperişul lumii. A escaladat vârful Everest (8848m). Cum însuşi spunea "We didn't know if it was humanly possible to reach the top" pentru ca apoi, după ce a primit acceptul Zeiţei Mamă a Lumii (traducerea numelui nepalez al Everestului - Chomolungma), să vadă într-adevăr lumea. Coleg i-a fost Tensing Norgay, un şerpaş, un nepalez care i-a devenit ulterior unul din cei mai buni prieteni.

La coborâre s-a întâlnit cu colegul său George Lowe căruia i-a dat vestea în felul său laconic şi ştrengăresc "Well George, we finally knocked the bastard off." Ulterior, întrebat fiind de ziarişti de ce a urcat vârful (se pare că ziariştii au avut mereu aceleaşi întrebări inteligente) le-a răspuns cât se poate de simplu "because I could."

După 5 ani a ajuns prin propriile forţe la Polul Sud, iar în 1985 a zburat cu Neil Armstrong la Polul Nord. A fost din nou primul care a atins cei trei poli.

Ţara sa l-a onorat numindu-l ambasador în India, Nepal şi Bangladesh şi i-a pus chipul pe bancnota de 5 dolari. A ajutat la dezvoltarea comunităţilor de şerpaşi pentru care a construit poduri, spitale şi şcoli. În 2003 a devenit cetăţean nepalez de onoare.

foto - 1956

La aproape 88 de ani încă mai făcea expediţii în Himalaya pe care a iubit-o cu toată fiinţa sa. Din păcate a ajuns să vadă Everestul ca o destinaţie de vacanţă a celor suficient de bogaţi şi suficient de trăzniţi. Alpinismul nu mai era pentru cei puţini care vorbesc o limbă aparte, care trăiesc din porniri lăuntrice greu de descris, nu mai era pentru cei cu onoare, pentru cei legaţi printr-un cod nescris, dar simţit pur şi simplu. Everestul a devenit un altfel de Dubai. (Doar că în Dubai se strânge gunoiul.)

Sir Edmund a ajutat la construirea a două piste de aterizare, care, însă, i-au adus şi tristeţea de a aduce prea mulţi, mult prea muţi turişti, din păcate dintre cei care nu cunosc legile nescrise ale muntelui. A apucat să vadă cum pădurile nepaleze au început să fie tăiate pentru ca prea multele expediţii să aibă ce arde. A apucat să vadă cum liniştea şi pacea muntelui au fost înlocuite de goana către vârf pentru o poză, pentru a putea spune "checked this, moving on". Şi a apucat să vadă cum nimeni nu se mai opreşte să ajute pe cel aflat în nevoie. Dar a văzut şi dezvoltarea Nepalului şi s-a bucurat de prietenia şerpaşilor, aceşti oameni aspri, învăţaţi cu greul şi fără de care nici Sir Edmund şi nici altcineva nu ar fi putut să vadă întreaga maiestuozitate a Chomolungmei.

Alături de bunul său prieten, Tensing Norgay. Spunea Sir Edmund că nu au urcat doi oameni, ci o echipă. Şi nu a admis că el a fost primul pe vârf decât după ce Tensing a plecat într-o lume mai bună.

Filosofia sa e simplu descrisă. "I've had a full and rewarding life. Life's a bit like mountaineering - never look down".

Inima sa atât de mare a încetat să mai bată în dimineaţa zilei de 11 ianuarie 2007.

Rest in peace, Sir Edmund.

Cei legaţi în coardă nu te vor uita.