Multe minunăţii s-au întâmplat la război. Mai multe decât vom putea vreodată crede. Unele, însă, sunt de-a dreptul haioase.
Povestea a început în 1943, când o divizie poloneză a găsit un pui de urs care rătăcea pe frontul din Iran. L-au adoptat. La început a fost mascota lor, dar cu timpul a devenit un adevărat tovarăş de arme. Căra piese de artilerie şi era răsplătit cu câte-o bere şi-o ţigară. Şi, din când în când, între om şi urs se mai încingea câte-o trântă ... aşa, de dezmorţit oasele.
Dar timpul a trecut şi soldaţii polonezi au trebuit să părăsească zona de unde l-au pescuit pe Voytek, iar atunci s-a născut o problemă. Cum să-l ia pe Voytek? Drept pentru care vrând-nevrând Voytek a ajuns soldat de-adevăratelea. Da, dom'le, l-au încorporat cu acte-n regulă. Cu grad, număr de identificare, tot tacâmul. Nu e clar dacă avea şi nume de familie şi next-of-kin. Şi-aşa a început Voytek să străbată Europa şi să lupte cot la umăr cu soldaţii polonezi.
Sfârşitul războiului l-a prins pe Voytek în Hutton (Scoţia) şi a fost pensionat într-o grădină zoologică din Edinburgh. Voytek a murit în 1963.
Azi se duce o campanie pentru construirea unui memorial în cinstea lui Voytek.
Povestea întreagă. (e şi un filmuleţ haios)
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment